Eu te iubesc cu lume şi cu stele,
Cu versu’-n care astăzi te zidesc,
Să fii a mea… cu bune şi cu rele,
Un dor pe bolta gândului ceresc.
Să fii a mea cu primăveri şi verde,
Cu toamnele-nrobite peste noi,
Cu timpu’-n care lacrima se pierde,
Să fii a mea… cu cântecul din ploi.
Să fii a mea peste tăcerea nopţii,
Să te alint… cu zorii ei târzii.
Rătăcitori, pierduţi în voia sorţii,
Să fii a mea, mereu a mea, să fii.
Să fii a mea cu prunci şi curcubeie,
Cu zâmbetul cuprins de vindecări,
Cu plânsul şi surâsul de femeie,
Să fi a mea cu tot cu desmierdări.
Să fii a mea cu nopţile din păr,
Pământul de sub paşi, bătută cale,
Albastrul prins, în ochii tăi de cer,
Să fii a mea cu gândurile tale.
Să fii a mea şi dincolo de toate…
Şi peste teamă, dragoste să-mi pui,
Iubind şi veşnicia de se poate,
Să fii a mea… a mea şi-a nimănui.
[Marin Bunget]