1

De unde-mi vii, din care vremi uitate,
Și din ce timp, din care depărtări?
De ce-amăgești azi gânduri vinovate
Cu un surâs și râuri de uitări?

Unde te duci, când nu mai știu de tine?
Ce brațe te cuprind cu tainic dor?
Ce buze cer sărutul tău, și-n cine
Suflarea ta se schimbă în fior?

Pe care drum te pierzi, când noaptea vine?
În mângâierea cui te mai alinți?
Ce stele-ți ard în ochi, când uiți de tine
Iar buze, trup și șoapte-ți sunt fierbinți?

Care e gustul sărutării tale,
Cât e de tandră-mbrățișarea ta,
Nicicând nu voi afla! Și-ți dau petale
Din flori cu nume trist: nu mă uita…

Privesc la chipul tău, mereu un zâmbet,
Mă doare visul ce-a-nflorit târziu
Și-o lacrimă îmi picură în suflet
Din tot ce-am fost și nu mai știu să fiu.

Se stinge-n trup o flacără aprinsă
Prin ochii tăi frumoși, în ochii-mi goi,
Și-aud tăcerea ta, o floare ninsă
A timpului ce plânge între noi.

[Marian Burtoi]

Anunțuri