Noi nu vom bea dintr-un pahar vreodată

1

Noi nu vom bea dintr-un pahar vreodată
Nici dulce vin, nici apă de izvor.
Săruturi n-om schimba în zori;o dată
Nu vom privi amurgu-odihnitor.

Ţi-e aer soarele, şi mie luna,
Dar dragostea ce-o respirăm e una.

Un altul mă-nfăşoară-n gingăşie.
Cu rîsul ei, o alta te-a legat.
Dar spaima ta îmi aparţine mie
Şi tu de boala mea eşti vinovat.
Mai dese întîlniri nu vom avea,
Căci liniştea ni-e dată doar aşa.

Suflarea mea în stihul tău e trează
Doar glasul tău răsună-n stihul meu.
O, e un rug de care nu cutează
Nici om să se atingă, şi nici zeu.
Şi dacă-ai şti acum, ce dragi îmi sînt.
Aceste buze cu miros de vînt.

[Anna Ahmatova]

Reclame

Te rog

1

Ți-am strâns copile zece ouă
Și te aștept cu dor să vii,
Aș veni eu dar mi-este teamă c-o să plouă,
O să mă doară iar piciorul și n-o să pot veni.

Te rog să-mi spui când să te-aștept,
Să-ți pregătesc ceva ca să mănânci,
De ieri simt o durere surdă-n piept,
Dar dacă vii, îmi trece, să nu plângi.

Te-aștept copile să cosim pe lângă casă
Că au crescut înalți ciulini în grădină,
Eu nu am bani să chem. pe cineva la coasă
A-ntarziat poștașul cu pensia de-o luna.

Mi-ai spus că ai să vii duminica trecută
Dar n-ai venit copile ,ce-ai pățit ?
Te-ai supărat că ți-am trimis făina necernuta ?
Dar iartă-mă copile că sita mea a ruginit.

Sau poate ai prea multe griji colipe,
Mi-ai scris ce grea e viața la oraș,
Dar vino Ionica, mai am puține zile
Și-aș vrea să-ți spun măcar un bun rămas.

Și să te rog să mă îngropi în cimitirul de pe deal,
Nu-ți face griji de bani de parastas,
Ți i-am lăsat lângă icoana de la geam
Pe care-am plâns în fiecare ceas.

[Dorin Dumitriu]

Cand timpul plânge între noi

1

De unde-mi vii, din care vremi uitate,
Și din ce timp, din care depărtări?
De ce-amăgești azi gânduri vinovate
Cu un surâs și râuri de uitări?

Unde te duci, când nu mai știu de tine?
Ce brațe te cuprind cu tainic dor?
Ce buze cer sărutul tău, și-n cine
Suflarea ta se schimbă în fior?

Pe care drum te pierzi, când noaptea vine?
În mângâierea cui te mai alinți?
Ce stele-ți ard în ochi, când uiți de tine
Iar buze, trup și șoapte-ți sunt fierbinți?

Care e gustul sărutării tale,
Cât e de tandră-mbrățișarea ta,
Nicicând nu voi afla! Și-ți dau petale
Din flori cu nume trist: nu mă uita…

Privesc la chipul tău, mereu un zâmbet,
Mă doare visul ce-a-nflorit târziu
Și-o lacrimă îmi picură în suflet
Din tot ce-am fost și nu mai știu să fiu.

Se stinge-n trup o flacără aprinsă
Prin ochii tăi frumoși, în ochii-mi goi,
Și-aud tăcerea ta, o floare ninsă
A timpului ce plânge între noi.

[Marian Burtoi]

O floare mi-e dragă, dar zău zău nu știu care

1

O floare mi-e dragă, dar zău zău nu știu care
Și tare-s mâhnit.
O inimă caut mereu în oricare
Boboc înflorit.

Miroase a floare amurgul și cântă
O privighetoare.
O inimă caut ce tristă frământă,
Ca mine, o visare.

O pasăre cântă – și-aceste fioruri
Le știu cum se cheamă;
La fel amândoi suntem: teamă și doruri.
Și doruri și teamă.

[Heinrich Heine]

Avea în ea un nu știu ce

1

Avea în ea un nu știu ce,
Mereu severă și semeață.
Eram în stare de orice,
O urmăream de la distanță.

Când va ieși – precis știam –
Cu umbra ei pâlpâitoare.
Și ca un hoț mă furișăm
În urma ei, în taină mare.

Electricele lumânări
Păreau bolnave felinare.
Iar eu le închinam cântări,
Când el o aștepta în cale.

Cănd presimțeam în jur ceva
Și tresăream din vis deodată,
În bezna ei mă ascundea
Întunecata, oarbă poartă.

Stăteam, de nimenea zărit,
Profilul lui vulgar privindu-i
Și blana ei ca de argint,
Și buzele ceva șoptindu-i.

[Aleksandr Blok]

Izvor de cuvant

1

Vin cântăreţii…
Întâmpina-i tu cititorule
Pe trimişii palizi ai cuvântului
Ce lasă visele să-ţi vorbească.

Un poet deschide izvoare de cuvinte
Şi apoi rănile sufletului trec în miracol
Călătoresc prin inimile voastre
Unde găsesc sensibilitate şi frumuseţe.

Călătoresc şi adorm printre flori
Visele vă vor fi binecuvântări
Cu al lor parfum de vers
În orele voastre de linişte.

Navighează prin sângele tău fierbinte
Ar vrea să vă spună multe…
Dar se sperie uneori de stelele reci
De şoaptele eternităţii şi colbul lumii efemer.

Ca un fluture poate cânta pianissimo
Aşa de moale şi cu articulaţii …
Ca nici un alt pianist…
O muzică auzită numai de el.

[Teodora Popescu]

Aripe de fulger

1

Aripe de fulger
Văzduhul îl străbat,
Cu ochii tăi de înger
Pe-ai mei i-ai luminat.

Tu îmi redai clipiri
Și vieții mele viață,
De stele străluciri –
O, dragoste nesață!

Cu mâini atât de fine
Pe-obraz tu mă mângâi,
O viață lângă mine
Aș vrea ca să rămâi.

Să-mi dai să gust amorul
Ce-l porți pe-a tale buze,
Cu un sărut, fiorul,
Că-l simt, el să mă scuze!

Cu aripe de fulger
Spre tine să mă-ndrept,
Tu să îmi cazi din Cer,
Eu să te prind la piept.

[Răzvan Isac]

Dac-am uitat, iubito, cum te cheama

1

Dac-am uitat, iubito, cum te cheama
Si cum se face ziua-n ochi tai,
Ascunde-ti visul plin de vanatai,
Si nu-mi lua uitarile in seama.

Prea mult colind pe-ntortocheate cai
Si prea putin e loc sa-mi fie teama,
Ca daca mortii eu i-as spune „Ia-ma!”
Tu i-ai zvanta si umbra in batai.

Dar nu incerc aceasta nici in gluma
Ci doar ma-ntorc la tine si te rog…
Primeste-ma, si iarta-ma si du-ma
Din partea ratacitilor zalog
La carnea ta de soare si de huma,
Pe instelatul cerului polog.

[George Ţărnea]