1Vorbesc de tine
Cu cerul şi cu marea,
Cu lacrima ce vine,
Cu gândul, cu uitarea.

Mi te-aduce vântul
Şi valuri mi te-aduc,
Uneori cuvântul…
Toate spre tin’ mă duc.

Vorbesc, iubito
Şi singur, câteodată,
Inima mi-ai slăbit-o,
I-ai luat puterea toată.

M-aş duce spre pustiu,
În urmă să las totul,
De tin’ să nu mai ştiu,
Să îngrop tot trecutul.

Să fiu mai aproape
De cer, de Dumnezeu,
Tot dorul meu să crape,
Să crăp poate şi eu.

Aşa să pot scăpa
De răutăţi, de patimi,
Doamne de aş crăpa
S-ar şterge a mele lacrimi.

[Răzvan Isac]

Reclame