Ca rândunicile să zbori la nesfârșit
Către o nesfârșită primăvară,
Cu visul de iubire împlinit
Umplându-ți sufletul, ca o comoară.
Ca mugurii din pomii încă goi,
Din colțul gurii zâmbet să-ți răsară
Și ca într-o frunză verde de trifoi,
În calea ta, norocul să apară.
Să fii ferită-n veci de supărare
Și bucuriile să-ti umple toată viața
Iar sufletu-ți iubire să emane,
Eu gurii tale, să îi simt dulceața.
Căci tu ești cea lăsată de Cel Sfînt,
Să ne faci nouă viața mai frumoasă,
Iar eu cât voi trăi pe-acest pământ
Am sa te cânt ,,tu, floarea mea aleasă.
[Florea Janta]